Capitolul 2: O zi plina de… Alice!

Am insfacat o bluza, niste jeansi si o pereche de tenesi si am deschis usa pentru a cobori in sufragerie, unde ma asteptau ceilalti. Nu ma puteam gandi decat la sangele ei, parca ii simteam mirosul. Durerea se extindea atat de mult, incat nu stiam cat mai puteam suporta. Ma durea, ma ranea. Incercam sa-mi indepartez gandurile de la arsura distrugatoare din gatul meu. Durea, durea al naibii de tare!

Era o camera mare si foarte luminoasa, cu peretii albi si simplii, cu o canapea, cateva fotolii si o masuta in mijloc. Alice a fost cea care a rupt tacerea:

–          Bree, vino, stai jos!

M-am asezat timida pe unul dintre fotoliile moi confortabile.

–           Te-am chemat sa te rugam sa ne ajuti cu pregatirile pentru nunta.

–           Nunta? am intrebat confuza.

–           Da, canta ea. Edward si Bella se vor casatori in doua saptamani, iar noi suntem in urma cu pregatirile. Ce zici, ai vrea sa dai o mana de ajutor?

–           Cum as putea sa fac asta? Nu pot iesi din casa, am spus incercand sa nu par bosumflata.

–           Sunt o gramada de lucruri pe care le poti face de aici. Poti sa decorezi, sa impodobesti lumanarile sau sa faci marturiile si…ma gandeam ca ai putea sa desenezi niste modele de rochii de mireasa. Bellei nu i-a placut niciunul din modelele pe care i le-am aratat eu, a spus ca vrea ceva cat mai simplu.Ce spui?

–           O sa…incerc, am spus ezitand.

Inca nu intelegeam cum s-a putut Edward indragosti de Bella. Cum a putut sa vada si altceva la ea decat sangele care ii colora obrajii, cum a putut sa auda si altceva decat sangele care ii aluneca prin vene, cum a putut sa isi doreasca si altceva decat…

–          Ea nu este o bucata de friptura, marai Edward. Este un om, asa cum ai fost si tu, nu demult.

Riley avusese dreptate: gandurile nu imi sunt in siguranta.

–  Nu am mai vazut niciodata o nunta de…genul asta, am spus incercand sa schimb subiectul.

–     Nici acum nu vei putea, spuse Alice trista. Pentru ca… ei bine, vor avea si invitati umani. Defapt, majoritatea vor fi oameni… si doi, trei caini, spuse razand, dar in mare parte oameni. Imi pare rau, dar tu nu vei putea veni. Trebuie sa-ti gasim un loc in care sa stai in perioada nuntii.

–     Aaa, am spus incercand sa zambesc, dar nu mi-a iesit decat o grimasa. Da, sigur, nu-i nicio problema!

–     Deci, ne vei ajuta cu pregatirile?intreba Alice jubiland.

–     Sigur…

–     Nu te lasa manipulata de spiridusul asta vesel, Bree! spuse Emmett razand. Habar n-ai de ce e-n stare. O sa te innebuneasca cu ideile ei despre nunta perfecta. Confirma-i tu, Edward!

–     Aaa, da! Emmett are dreptate: Alice e o maniaca in materie de moda si decoratiuni. Imi aduc aminte ca a dat o petrecere. A decorat toooot drumul prin padure pana la casa Cullen. Ma ingrozeste gandul ca ea imi va organiza nunta.

–     Hei, exagerati. Nu cred ca este chiar asa de rau, am spus eu.

–     Asteapta sa vezi, spuse frumoasa Rosalie razand.

–     Nu credeti ca ati intrecut masura? spuse Alice nervoasa.

–     Nicidecum! se auzira toate vocile la unison.

–     Prevad ceva foarte neplacut in viitorul vostru… poate o mana rupta, un picior chiar.

–     N-ai tu sanse, spuse Edward amuzat.

–     Cine a zis ca te voi bate eu? Il chemam pe prietenul Bellei, pe Jacob. Va fi bucuros sa o descotorosesca pe Bella de cateva ‘lipitori’, cum ne numeste el. Nu crezi?

–     Uau, sunt total ingrozit, replica Edward sarcastic.

***

Stiam ca voi avea din nou de a face cu Alice in ziua urmatoare, dar nu ma asteptam sa vina in camera mea atat de devreme.

A deschis usa in graba si a venit razand catre mine si s-a asezat pe patul moale. Avea ceva intr-o punguta de cadou roz cu imprimeuri florale. A deschis-o repede si mi-a zis:

–     Ta-da-daaam! Uite ce am pentru tine, mititico! a spus, aratandu-mi noua mea trusa de pictura.

–     Uau, multumesc, dar nu era nevoie!

Nu am studiat-o  prea mult, caci Alice deja ma rugase sa-mi transpun talentul pe hartie. Am inceput prin a trasa cateva linii, apoi forma prindea contur. Desenam o fata: ochi migdalati si mari, buze voluptoase si rosii, nas bine definit, par brunet si tepos.

–     Hei, aia sunt eu? a spus fericita.

–     Da, asa ar trebui… dar nu prea seamana.

–     Tu glumesti? Esti cea mai talentata fata pe care am cunoscut-o! a replicat, imbratisandu-ma. Ti-am spus eu. Talentul ramane mereu in tine, n-ai cum sa-l pierzi. Acum, te rog, pune-te pe treaba. Deseneaza cateva rochii de mireasa, te rog!

–     Bine, bine. Incerc sa-mi pun imaginatia la contributie.

Am scos o foaie de hartie si mi-am luat un creion. Alice se plimba de colo colo, sarea, topaia, se juca, dansa, canta, vorbea, radea, zambea. Cata energie putea sa aibe?! Am desenat mai multe rochii, intr-un timp relativ scurt, insa ea a ales-o pe cea mai simpla. Corsetul alb avea cateva paiete ici colo care-l faceau sa sclipeasca, iar fusta era lunga pana in pamant de aceeasi culoare, urmata de o trena miraculoasa. Voalul nu se remarca prin lungime; era atasat la coronita de printesa ce purta rolul de accesoriu. Pantofii erau finuti si inalti, perfecti pentru Bella. Colierul si cerceii erau facuti din perle albe, iar buchetul de flori din trandafiri albi, pentru ca denota puritate, frumusete. Pe modelul desenat de mine, rochia arata fantastic, si se pare ca Alice era de acord cu mine.

–     Esti un geniu, Bree! Rochia aceasta va arata fantastic pe Bella.

–     Da, ai dreptate… m-am intrecut pe mine insumi! m-am umflat in pene, razand.

–     Da, da,da! canta ea si incepu sa danseze prin camera mare.

Am izbucnit in ras.

–     Cum poti fi atat de fericita?  Nu iti este greu sa accepti ca esti nemuritoare? Tu nu simti durerea?

–     Oh, ba da, simt arsura din gatul meu, dar obisnuita te face sa uiti. Noi, toti simtim durerea, insa invatam sa o potolim doar cu sange animal. Asta ne diferentiaza pe noi de ceilalti monstrii. La inceput mi-era greu sa accept, dar ce rost are sa neg ca sunt un vampir? Asta nu schimba nimic. Fie ca accept sau nu, nimic nu se va schimba. Tot voi ramane nemuritoare, timpul nu va da inapoi, Bree! Accepta-te asa cum esti: esti tot tu, cea de dinainte, doar ca exteriorul s-a schimbat putin. Inauntrul tau, tot tu ai sa ramai. Eu ti-am dat un sfat, acum sta in puterea ta sa il urmezi sau nu.

Cuvintele ei m-au pus pe ganduri. A spus ultima propozitie si a iesit din camera, lasandu-ma singura cu trairile mele. Trairi de care intr-adevar voiam sa fug. Avea dreptate, trebuia sa accept ca sunt un vanator ce fuge dupa prada inspaimantata. Trebuia sa accept ca sunt nemuritoare, ca sunt un vampir. Nu avea rost sa neg, nimic nu are sa-mi schimbe existenta. Mi-a dat un sfat pentru ca si ea a trecut prin chinurile prin care trec si eu.


13 răspunsuri to “Capitolul 2: O zi plina de… Alice!”

  1. Este atat de frumoasa Bree,din prisma voastra.Mie personal imi place de ea…mult succes…si imaginatie….multa

  2. este genial,minunat,bestial,extraordinar,cand vine 3?

  3. UAU! este chiar mai fabulos decta capitolul 1!
    cum ziveam, face-ti o treaba grozava!
    astept cu nerabdare continuarea!

  4. ma bucur ca bree si-a gasit o ocupatie 🙂
    poate asta ii va lua gandul de la sange 😀
    sper totusi ca ea sa poata merge la nunta 🙂
    super cap :*

  5. sooper :X imi place f mult:X…astept cap 3 :X:*

  6. felicitari fetelor;)bree e mai mult decat un vampir in ficul vostru…are o parte umana si cred ca asta e bine,ceva diferit fata de carte.in plus sunt fericita ca „ati salvat-o” pe bree,mi-ar fi parut daca ea ar fi murit si nimeni nu ar fi scris despre ea
    faceti o treaba buna,tineti-o tot asa

  7. cer prea mult cap. 3?:”>

  8. Cei din famila Cullen se straduiesc sa o ajute pe Bree sa treaca peste aceasta perioada de acomodare care poate fi foarte grea avand in vedere ca Bella face parte din familia. Cel putin Alice incearca sa o scoata pe adevarata Bree din ghearele noii vieti.
    „Ea nu este o bucata de friptura, marai Edward. Ma ingrozeste gandul ca ea imi va organiza nunta.” foarte tari replicile, le ador. Se pare ca toti s-au aliat impotriva lui Alice. Nu-mi vine sa cred ca si Rosalie este de partea baietilor. Bree si Alice vor fi foarte bune prietene, nu stiu de ce cred asta poate fiindca se inteleg chiar bine, avand in vedere faptul ca Alice are un caracter deschis si foarte sensibil. Rochia de nunta chiar i se potriveste Bellei. Sunt curioasa ce va face Bree in continuare?
    Felicitari pentru acest capitol, fetele.
    V-am pupat
    Alexa

  9. ce bn se inteleg Bree si Alice
    imi pare bine k picteaza,poate asa isi mai ia gandul de la sangele uman:D
    akm am zburat la urmatorul
    :*:*:*

  10. Bella o sa fie fericita cand o sa vada rochia.:) Sper ca totusi, sa fie si Bree prezenta la nunta.:x Sau macar sa-si vada rochia pe Bella, cum arata.:X
    Are talent daca i-a facut portretul lui Alice, rochii, etc.:)
    Genial:x

  11. Am parcurs acest post al tau si imi place ceea ce am citit. Continua tot asa. *^*

  12. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  13. Interesant post. O sa incerc sa citesc cat mai multe. Continua tot asa ! Gregory

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: